Jogvédő székely nemzetgyűlés Zabolán

Mátyás király bölcs döntéssel az erdélyi vajdára és a székely ispánra bízta a székelység „belügyeinek”, vagyis rendi ellentéteinek a megoldását. A zabolai nemzetgyűlés a közszékelyek és előkelők viszonyát úgy szabályozta, hogy előírta: senkit ne lehessen erőszakkal valakinek alárendelni, amennyiben valaki mégis erőszakkal foglalná el másnak a tisztségét, „feje és vagyona elvesztése” legyen a büntetése. Nemcsak a társadalmi rend, de a tulajdonjog is védelem alá került, mikor törvénybe foglaltatott, hogy ha a hadba vonuló székely fizetség nélkül vesz el mástól élelmet vagy egyebet, „kezét és szemét veszítse el”. A zabolai nemzetgyűlés a peres ügyek megoldásáról is rendelkezett: a helyi, széki ítélettel elégedetlenek előbb Udvarhelyszékhez, aztán a székely ispánhoz, végül magához a királyhoz fellebbezhettek.

Adunarea națională secuiască de apărare a libertăților de la Zăbala

Regele Matia a decis, cu înțelepciune, să încredințeze voievodului transilvănean și contelui secuilor rezolvarea „afacerilor interne” ale comunității secuiești, adică a conflictelor din cadrul stării. Adunarea națională din Zăbala a reglementat relația dintre secuii de rând și nobili, stipulând că nimeni nu putea fi subordonat cu forța nimănui și că, dacă cineva ar lua cu forța postul altcuiva, pedeapsa să fie „pierderea capului și a proprietății”. Nu numai ordinea socială, ci și dreptul de proprietate a ajuns să fie protejat atunci când s-a legiferat ca, dacă un secui care pleacă la război își însușește hrană sau alte lucruri de la altcineva fără plată, „să-și piardă mâinile și ochii”. Adunarea națională de la Zăbala prevedea, de asemenea, modalitatea de soluționare a litigiilor: cei nemulțumiți de hotărârea scaunului local puteau face apel mai întâi la Scaunul Odorhei, apoi la contele secuilor și, în cele din urmă, la regele însuși.