1875
Csereyné Zathureczky Emília megalapítja a Székely Nemzeti Múzeumot
A magyar orvosok és természetvizsgálók XVIII. Vándorgyűlése már 1875 nyarán múzeumnak nevezte az imecsfalvi Cserey-kúriában megnyitott gyűjteményt. Özvegy Cserey Jánosné Zathureczky Emília felvásárolta gyermekei tanítójának, Vasady Nagy Gyulának a természetrajzi és éremgyűjteményét, amely a saját gyűjtésű régiségek, könyvek, oklevelek, kőkorszaki és bronzkori leletek mellett már elegendő volt egy gyűjtemény alapításhoz. Két év múlva, a múzeum első kiadványaként megjelent Vasady programbeszéde és a törzsanyagba már olyan értékes tárgyak kerültek, mint az Apor-kódex. 1879-ben a magángyűjteményt a székely közösség képviselői hivatalosan is átvették, így a később megfogalmazott alapszabályzat (1882) szerint „a székely nép elidegeníthetetlen tulajdonává” vált. Ugyanezen évtől költözött a már több mint 9000 tárggyal rendelkező közgyűjtemény Sepsiszentgyörgyre, előbb a Székely Mikó Kollégiumba, majd a 1912-től a Kós Károly tervei alapján felépített épület nyújt otthont a legnagyobb külhoni magyar múzeumnak.
1875
Emília Cserey Zathureczky înființează Muzeul Național Secuiesc
În vara anului 1875, cel de-al 18-lea Congres itinerant al medicilor și naturaliștilor maghiari a numit „muzeu” colecția deschisă în conacul Cserey din Imeni. Emília Zathureczky, văduva lui János Cserey, a achiziționat colecția de istorie naturală și de medalii a profesorului copiilor ei, Gyula Vasady Nagy, care, pe lângă propria colecție de antichități, cărți, documente, descoperiri din epoca de piatră și epoca de bronz, a fost deja suficientă pentru a întemeia o colecție. Doi ani mai târziu, discursul programatic al lui Vasady a apărut ca prima publicație a muzeului, iar în colecția de bază au obiecte de mare valoare, cum ar fi Codexul Apor. În 1879, colecția privată a fost preluată în mod oficial de către reprezentanții comunității secuiești, devenind astfel, în conformitate cu statutul formulat ulterior (1882), „proprietatea inalienabilă a poporului secuiesc”. Din același an, colecția publică, care avea deja peste 9.000 de obiecte, s-a mutat la Sfântu Gheorghe, mai întâi la Colegiul „Székely Mikó”. Mai târziu, clădirea construită începând din 1912 pe baza proiectelor lui Károly Kós a devenit sediul celui mai mare muzeu maghiar din afara Ungariei.
1875
Emília Cserey Zathureczky establishes the Székely National Museum
The 18th Annual Assembly of Hungarian Physicians and Naturalists already referred to the collection opened at the Cserey Mansion in Imecsfalva as a museum in the summer of 1875. Emília Zathureczky, widow of János Cserey, acquired the natural history and medal collection of Gyula Vasady Nagy, her children’s tutor. Alongside her own assortment of antiquities, books, diplomas, Stone Age, and Bronze Age artifacts, this acquisition provided the foundation for establishing a museum. Two years later, as the museum’s inaugural publication, Vasady’s program speech was released, and the core collection already included valuable items such as the Apor Codex. In 1879, representatives of the Székely community officially took over the private collection, thus, according to the later formulated statutes (1882), it became “the inalienable property of the Székely people”. From the same year, the public collection, which already possessed more than 9,000 items, relocated to Sepsiszentgyörgy, first to the Mikó Székely College, and later, from 1912 onwards, to the building designed by Károly Kós, which became the home of the largest Hungarian museum beyond Hungarian the borders.